„Suntem convinsi, pe baza acestui studiu, ca exista o legatura intre apa care contine clor si bolile de inima.” Echipa de cercetare a Colegiului Medical din Wisconsin
Adaugarea clorului in apa de baut a inceput spre finalul anilor 1800. Spre 1904 acesta era modul standard de tratare a apei si, in cele mai multe cazuri, asa a ramas pana azi. Clorul nu este folosit pentru ca este sigur, sau eficient ca dezinfectant, ci pentru ca este cel mai ieftin. In ciuda tuturor progreselor tehnologice, inca folosim inalbitori pentru a dezinfecta apa de baut.
Abia recent au fost recunoscute efectele pe termen lung ale consumului de apa cu clor. Potrivit Consiliului American pentru Calitatea Mediului: „riscul de cancer in cazul persoanelor care consuma apa cu clor este cu 93% mai mare decat in cazul persoanelor care consuma apa fara clor.”
Spre finalul anilor 60’ dr. Joseph Price a scris o carte extrem de controversata numita „Boli coronariene/ Colesterol/Clor”. Concluzia autorului era ca nimic nu poate nega evidenta faptului ca principala cauza a arterosclerozei si a bolilor de tipul accidentelor vasculare si a infarcturilor este clorul. Dr. Price a condus ulterior un studiu folosind drept cobai puii de gaina. Au fost observate doua grupuri formate din sute de pasari, de la nastere pana la maturitate. Unui grup i s-a dat apa cu clor, celuilalt apa fara clor. Autopsia pasarilor care au consumat apa cu clor a indicat existenta unor boli de inima sau circulatorii la fiecare pasare in parte. Celalalt grup nu a prezentat astfel de afectiuni. In timpul iernii, grupul care consuma apa cu clor, manifesta simptome de circulatie proasta, tremur, caderea penelor si un nivel redus al activitatii. Celalalt grup a cresut mai repede, pasarile erau mai mari si mai sanatoase.
Acest studiu a fost bine primit in industria avicola, fiind si astazi utilizat ca referinta. Cei mai multi producatori din industria avicola au inceput sa foloseasca apa fara clor. Este o concluzie de bun simt ca, daca apa cu clor nu este suficient de buna pentru puii de gaina, ea nu este buna nici pentru om.
Exista multa teama justificata in legatura cu clorul. Atunci cand este adaugat in apa, el se combina cu elementele naturale din apa, formand trialometani (produsi de clorurare), numiti THM. Acesti produsi secundari determina aparitia radicalilor liberi in organism, ducand la distrugerea celulelor, fiind puternic cancerigeni. Desi concentratia de THM este scazuta, tocmai aceste nivele scazute par a fi sursa cancerului, in opinia oamenilor de stiinta. Agentia pentru Protectia Mediului considera clorul un pesticid, al carui singur scop este distrugerea organismelor vii. Atunci cand consumam apa cu clor, acesta distruge celule si tesuturi din organismul nostru. Dr. Robert Carlson, un cerectator de seama de la Universitatea din Minnesota, a concluzionat ca „problema clorului este similara poluarii aerului”, adaugand ca „cel mai aprig ucigas al timpurilor moderne este clorul”.
Cancerul de san, care acum afecteaza 1 din 8 femei in America de Nord, a fost recent legat de compusii clorurati din tesutul mamar. Un studiu desfasurat in Hartford, Connecticut, primul de acest fel din America, a dus la descoperirea faptului ca „femeile care sufera de cancer mamar au nivelul de produsi secundari clorurati la nivelul tesutului mamar cu 50 – 60% mai mare decat femeile sanatoase.”
Una dintre cele mai socante componente ale acestui studiu este ca doua treimi din expunerea periculoasa la clor se datoreaza inhalarii aburilor si absorbtiei la nivelul pielii in timpul dusului. Un dus cald deschide porii si permite accelerarea absorbtiei clorului si a altor chimicale din apa. Aburul pe care il inhalam in timpul dusului poate contine de 50de ori mai mult clor decat apa de robinet, datorita faptului ca cele mai multe substante daunatoare, printre care si clorul, se vaporizeaza mult mai rapid si la o temperatura mult mai scazuta decat apa. Inhalarea este un mijloc mult mai periculos, deoarece clorul trece direct in sange.
Atunci cand bem apa contaminata toxinele sunt filtrate partial de rinichi si de sistemul digestiv. Vaporii de clor sunt cunoscuti a fi puternic iritanti pentru tesutul senzitiv si pentru caile bronhice din plamani. A fost folosit ca arma chimica in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Inhalarea clorului este una din cauzele presupuse ale astmului si bronsitei, in special la copii, boli care au devenit cu 300% mai frecvente in ultimele doua decenii.
Folosirea dusului este suspectata a fi principala cauza a dozelor cresute de clor existente in aproape fiecare casa, datorita clorului din apa. Clorul din apa de dus are si un efect cosmetic negativ, indepartand hidratarea si elasticitatea pielii si a parului. Oricine a inotat intr-un bazin cu apa cu clor a simtit efectele aspre pe care apa le are asupra parului si pielii.
Surprinzator este faptul ca in general in apa de robinet se gaseste o cantitate mai mare de clor decat este recomandat pentru bazinele de inot. Pe langa riscurile privind sanatatea, clorul este principala cauza a mirosului si gustului neplacut al apei de robinet. Gustul neplacut ii face pe oameni sa se indrepte spre surse si mai nesanatoase de lichide: bauturi carbogazoase, ceai sau alte lichide indulcite. Scaderea consumuli de apa duce la deteriorarea sanatatii.
Vestea buna este ca clorul este una din cele mai usor de indepartat substante. Din acest motiv, este logic sa pastram apa curata de bacterii si alte surse de imbolnavire, prin sisteme de filtrare la domiciliu. Nimeni nu spune ca clorul nu este important, sau ca indepartarea lui definitiva ar fi o idee buna. Adevarul simplu este ca aceasta substanta este bine sa fie utilizata mai departe. Ideea ca vom scapa de clor in viitorul apropiat nu este realista.
In acelasi timp, este clar ca reprezinta o problema serioasa care ne ameninta sanatatea si ca ar trebui indepartat din casele noastre, cel putin din apa pe care o bem si din cea in care facem dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu